Perind / Fabrica de perii, in Oradea din 1922.

De 16 ani imi tot propun sa intru in fabrica, sa vad cum arata linia de productie. La magazinul de prezentare din fata fabricii vechi am primit indicatia: “In curte, in spate, intrebati de Adriana, este sefa de la productie”.
Am gasit-o usor, era acolo de 28 de ani!

Stia si mi-a povestit tot, despre calitatea periilor de acum 20 ani, despre masinile montate cu mana ei si a tehnicianului neamt in anii ’90, despre sectia de mic mobilier pictat la comanda pentru tarile nordice si pana la periile de WC pentru lanturile Kaufland unde se negociaza preturi de 2.5 lei pe perie si tot nu sunt multumiti. Am intrebat-o daca a pastrat mostre din lucrarile facute in atatia ani, mi-a spus: “da, cine sa mai tina cont de asta, banul sa vina” vrea conducerea care se numeste acum Fondue SRL.

Cu un management care inca nu face o diferenta clara intre brand si numele juridic de companie, imi da de inteles ca cele mai dragi lucrari care le are, acum doar din cand in cand, sunt pentru cei care vor perii atipice, ca cea pentru curatat plasele de cernut granele. Travaliul creativ ce vine o data cu gasirea solutiei practice astfel ca munca clientului ei sa fie mai usoara, face ca sufletul ei sa se incarce.

“iai (a se citi cu accent pe a), pai am avut atatea situatii in viata mea cu fabrica asta! zise razand. O data am avut scandal de la o doamna ca se stropea pe fata cu peria de la wc! “Apai ce sa va fac, ii zic, sa vin sa va arat cum se foloseste?!”

Am plecat cu promisiunea ca va strange intr-o cutie ce mostre mai gaseste prin sectii si birouri si ca ma suna cand o veni vremea sa facem un  mic muzeu cu ele. Un loc unde copiii sa vina cu clasa, ca pe vremuri, ca atunci cand vine vorba de folosirea de obiecte sa fie mai mult decat un simplu utilizator al acestora.

Am plecat cu o mare bucurie de la Perind, deoarece viata pulseaza cu forta in sectii si clientela locala vrea consistent perii de wc (nu rade ca e vitala!), perii din par de porc pentru periat cu grija… albinele de pe sertarele stupilor, perii de curatat prizele alpinistilor, bidinele pentru var facute jumate din par de cal, jumate din par de porc si cate si mai cate!

Privesc cu mare drag perioada de blanda si adolescentina energie in dezvoltarea noastra ca producatori “capitalisti” si raman aici pentru cand va fi nevoie de mine, de noi ca designeri, proiectanti. Hraniti anacronic cu imagini de viitor despre design, devenim nerabdatori, nedrepti in judecati de valoare despre ce e bine si ce e rau in cresterea noastra. Poate conducerea va ajunge la concluzia ca in loc sa tot scada preturile si calitatea, poate mai bine ar fi sa schimbe piata, adica in final, sa isi modifice perceptia despre valoarea muncii acestei fabrici de exceptie.

Poate nu. Ramane de vazut!

Iata, exista fabrici care au supravietuit carnagiilor de dupa ’89, au traversat epoci facand ce a fost nevoie atunci sa faca.
Fie ca vorbim de dulapioare pictate sau perii de wc, in final cred ca cei mai tari supravietuiesc sa ajunga sa ne dea un exemplu de forta, de putere de adaptare deci in perceptia mea, de intelepciune!